Despre rare nopți albe...

Nu am scris de ceva timp, fie din lenevie, fie pentru că subiectele își pierdeau din farmec dacă nu le înșiram pe hârtie la timp, sau pur și simplu eram prea ocupată trăind ceva ce am așteptat de prea multă vreme. 

Astăzi o să vă povestesc despre insomnii, despre ale mele insomnii.

Era iunie când, pentru ultima dată, am stat trează o noapte întreagă, nu pentru că aveam ceva de făcut, ci doar pentru că nu puteam să dorm. Eram în drum spre Chișinău, iar ceea ce mă preocupa cel mai puțin atunci era somnul. Rareori stau trează până dimineață, de cele mai multe ori cedez și mă las sedusă de întuneric, nu se pun sesiunile, când vreau sau nu, nu am de ales, atunci există lucruri pe care nu le-ai făcut tot semestrul și îți rămân doar 8 ore la dispoziție să schimbi situația.

Totuși, vreau să vă povestesc despre nopțile de cărți, care sunt puține, pe care le ador, chiar dacă cu greu rezist să nu adorm când ceasul trece de 3.00 dimineața. Ultima dată am stat până dimineață împreună cu „Întoarcerea din Rai”, cred, deși s-ar putea să greșesc, pentru că mă număr printre acei oameni care au citit toate volumele din franciza „Fifty Shades” (stop judging me, i may be a pervert), și le-am citit într-o săptămână și jumătate, ceea ce înseamnă că nu am dormit prea mult.

Ador la nebunie să citesc noaptea, pentru că atunci toată lumea doarme, iar eu am șansa să-mi înlocuiesc posibilele vise, cu altele, garantate, frumoase, care se întâmplă a fi adevărate lumi, ce capătă mai ușor viață când realitatea doarme. Ajung uneori să citesc cu lanterna sub plapumă, asta ca să nu știe cineva că de fapt nu dorm, asta până sub plapumă devine foarte cald și nu mai rămâne aer, ăla e momentul când renunț.

Pentru liniște. Noaptea vine cu liniște, destulă ca să te îneci într-o carte, excepție fac colegii din camera ce vorbesc prin somn, sau cei care sforăie(din ăștia mai rar).  

Iar acum, datorită unui suflețel foarte important în viața mea, eu pot să citesc și în întuneric, fără să mă sufoc sub plapumă și fără să mă chinui ținând lanterna. 

...și dacă tot pot să citesc fără lumină, pentru cel puțin două ore, nu mai dorm.