Friday, September 28, 2012

ultima cafea la Chișinău și prima cafea la Bacău - despre despărțiri

     ...amară, lipsită de viață și fără suflet. Nu promitea nimic, nu spunea nimic, încerca doar din răsputeri să ma țină cu ochii deschiși pentru următoarele 6 ore... Asa s-a terminat și a început totul, fără viață...


      Urăsc despărțirile. Urăsc momentul când trebuie să faci ceva, dar nu știi exact ce. Ai putea să mergi pe formula clasică de adio, dar ăsta nu ești tu, tu nu ești destul de clasic ca s-o folosești... De ce nu e mai simplu să nu existe un adio? De ce nu poți, pur și simplu, să pretinzi că mâine va fi ca azi și mâine vei fi tot acolo unde ești și azi? Ar fi mai simplu să pretinzi că lucrurile nu se schimbă, că ceea ce se întâmplă este doar un simplu lucru de rutină...
      Uneori egoismul nu ne lasă să trecem cu vederea despărțirile. Cu ciguranță este un egoism care se naște din dragoste și care demostrează cât de puternică este iubirea celui care îți stă alături, dar... Ar fi mult mai simplu dacă nu ne-am spune „adio” dar am spune „ne vedem mâine”... 
       Atâtea lacrimi ar deveni zâmbet.....




Saturday, September 22, 2012

it's OK not to be OK....

     La un moment dat, în fiecare zi, fără să vreau, îmi pun întrebarea: De ce oamenii se zbat cu atâta forță ca să fie plăcuți? Probabil că niciodată nu o să mi se ofere un răspuns adecvat, care să justifice pe deplin acest fenomen...
     Văd des oameni care încearcă să-și aleagă ore întregi cuvintele sau hainele doar ca se impresioneze pe cineva, chiar dacă asta nu îl caracterizează și nu îl reprezintă. Unii oameni se lasă atât ușor influențați de alții, încât cel mai des  își pierd sensul propriei valori  și devin niște marionete în mâinele acelei persoane care nu merită atenția și timpul altora. Totuși, reușesc, prin anumite strategii, care se adeveresc a fi foarte eficiente, să-și creeze o autoritate falsă. 
     Nici nu știu exact cum să definesc acest fenomen, poate lingușenie...nu am idee, dar este cert că în asemenea condiții vanitatea celui apreciat atinge cote maxime și îi oferă senzația că ar fi ceva de genul „centrul Universului” sau mai știu eu ce.... Dar nu asta e marea catastrofă... Faza e că oamenii nu știu cum e să ai un punct de vedere  diferit. Asta se numește autodistrugere, subapreciere... i don't know... Își pierd prioritățile, principiile idolizând pe cineva care nu merită... Nu înțeleg de ce oamenii nu vor să fie diferiți, să aibă o personalitate... De ce încearcă să copieze pe cineva, ascunzându-se în umbra celui pe care îl supraevaluiază?
    ... pur și simplu te pierzi pe tine însuți, nu mai știi cine ești, dar, totuși, ai impresia că urmezi o cale corectă și probabil vei realiza inversul doar în momentul când vei ajunge la capăt și vei înțelege că asta nu e ceea ce îți dorești tu...





...

Just look in the mirror and see if it's you...


Friday, September 21, 2012

"I have my dessert first..."


   Ziua bună se cunoaște de dimineață, dar diminețile sunt un scenariu atât de ușor de manipulat... La mine fiecare dimineața începe cu o ceașcă de cafea cu lapte(preferabil spumoasă) și o carte, și e destul...e destul pentru a mă asigura că am avut un început de zi reușit și chiar dacă restul zilei se va transforma într-o încercare terifiantă cel puțin dimineața a fost frumoasă... 
    Azi m-am trezit și ploua... Mai știți filmul „Remember Me”, e imposibil să nu știi așa ceva... Anyway, atunci când Tyler și Ally ies pentru prima dată la cină, Ally își începe cina cu desertul(trebuie să vedeți asta) pentru că dacă ar muri până la sfârșitul cinei cel puțin a avut ceea ce își dorea cel mai mult, adică desertul...Banal, frumos și adevărat. Ideea e că trebuie să începi ziua cu lucrurile pe care ți le dorești cel mai mult ca în cazul în care nu o duci până la sfârșitul acesteia, măcar mori împlinit...    
    Și dacă e să vorbim despre „Remember Me”, este imposibil să treci cu vederea această capodoperă cinematografică, mai ales că-i cu Robert Pattinson și cu aerul lui britanic și nonșalant...hai că o iau pe alt drum deja...

    Iată și legendara scenă... (0:20)




   P.S. Dar de fapt... ceea ce vroiam eu să spun încă de la început e pur și simplu.... Bună Dimineața

   P.P.S. sometimes dessert is the key....