ultima cafea la Chișinău și prima cafea la Bacău - despre despărțiri

     ...amară, lipsită de viață și fără suflet. Nu promitea nimic, nu spunea nimic, încerca doar din răsputeri să ma țină cu ochii deschiși pentru următoarele 6 ore... Asa s-a terminat și a început totul, fără viață...


      Urăsc despărțirile. Urăsc momentul când trebuie să faci ceva, dar nu știi exact ce. Ai putea să mergi pe formula clasică de adio, dar ăsta nu ești tu, tu nu ești destul de clasic ca s-o folosești... De ce nu e mai simplu să nu existe un adio? De ce nu poți, pur și simplu, să pretinzi că mâine va fi ca azi și mâine vei fi tot acolo unde ești și azi? Ar fi mai simplu să pretinzi că lucrurile nu se schimbă, că ceea ce se întâmplă este doar un simplu lucru de rutină...
      Uneori egoismul nu ne lasă să trecem cu vederea despărțirile. Cu ciguranță este un egoism care se naște din dragoste și care demostrează cât de puternică este iubirea celui care îți stă alături, dar... Ar fi mult mai simplu dacă nu ne-am spune „adio” dar am spune „ne vedem mâine”... 
       Atâtea lacrimi ar deveni zâmbet.....