și care-i scopul?

   Eu azi mă dedic materialiștilor, oameni pe care îi văd zilnic și de care mi-e tot mai silă... Nu-s materialistă, pentru că nu-mi pasă unde stă laptop-ul meu când scriu sau ce marcă e, și nu mă interesează în ce geantă îmi stă  cartea înainte să o citesc...

    Și, deci... să trecem la cazul cu pricina. De obicei nu fac referire la situații concrete sau cel puțin nu o fac atât de evident... Anyway, când omul începe o discuție și aduce pe tavă subiectul care-l interesează doar ca să se  laude că la el pe hol „e gresie” devine foarte iritant, mai ales când două săptămâni uită că exiști și la un moment dat îți răsare în chat de parcă ne știm de la începutul începuturilor. Probabil sună banal, dar pe atât este de enervat... Mi-e foarte greu să accept că în oamenii moderni nu mai găsești pic de căldură sufletească și mai ales, nu găsești valori...adevărate valori. E mai OK să intri pe facebook și să le arăți tuturor ce mașină conduci, „de ce să nu vadă lumea că eu am bani?” Păcat că cu bani nu cumperi minte...
     Doamne și dau peste tot felul de oameni fără cultură sufletească zilnic, și zilnic mi-aș trage câte o palmă pentru că m-am născut în același secol cu ei...
    Și iarăși...probabil că în 2012 trebuie să ai un anume scop ca să întreții o discuție sau cel puțin un mic, mic interes personal, căci așa e în ziua de azi, trebuie să ne folosim unul de altul... ce să-i faci, așa-i moda...
     Și mi-e milă, mi-e milă să văd la ei în loc de suflet o pădure uscată de conifere, unde nu mai există nici mirosul îmbătător de pini și nici păsări care să-i ofere viață.

    Și iarăși vi-l dau pe Dabija pe tavă și vă spun că, nu pentru întâia oară mi se face rușine că fac parte din neamul omenesc...

P.S. titlul se referă la faza cu discuțiile din alineatul patru