o venit Anul Nou, dar eu nu vă felicit...

       Și cum m-am trezit de dimineață cu dispoziție, atâta dispoziție încât aș mai dormi, vreau să vă spun că entuziasmul ăla tipic pentru Revelion la mine până la urmă nu a mai apărut. La voi cum?

     

       Să vă spun despre Revelionul meu... nu are sens. Să vă spun că păr roșu și nici de o altă culoare, nu am... Și eu am rămas tot cum eram înainte.

   

       Deci să vă spun de marea mea nemulțimire...

       Aseară m-am trezit cu un set de mesaje de felicitare, nu tare multe, dar destule ca să mă irite(eu nu iubesc treaba cu felicitatul), care, evident, au ajuns la încă câteva zeci de oameni exact în aceeași formulă. Rațiunea mea nu poate să explice cum ajungi să feliciți o listă întreagă de contacte cu Anul Nou, când de fapt tot anul nu mai auzi nimic de ele. Iată așa om nemulțumit sunt eu.

       Și iată de ce urăsc sărbătorile, pentru că oamenii se felicită fără sens, trimit mesaje copy-paste în dreapta și-n stânga, și pentru că, de fapt, oamenilor nu le pasă...

       Mai urăsc și felicitările, asta pentru că eu la așa ceva nu mă pricep; eu pot să scriu, dar nu chiar să felicit. Nu pot să explic de ce, dar asta pe mine nu mă reprezintă, iată am zis-o, însă asta deja nu mai e despre azi, și asta nu se mai discută.

P.S. ei și atât, n-am când...