pană de inspirație....

     Eu azi dimineață m-am trezit cu frică. Eu mă temeam să deschid ochii. Mâine dimineață mă voi trezi cu aceeași senzație, pentru că nu e nimic care să fi schimbat sau să schimbe ceea ce am simțit azi.

     Am avut nevoie de o lună de zile ca să scriu această postare, și chiar acum, când o scriu, nu sunt sigură că cineva va vedea ceea ce înșir eu aici. De o lună de zile nu mai știu ce să scriu, nu mai am chef să scriu, iar totul e parcă epuizat, pierdut.

     Și aș vrea să fac multe lucruri. Aș vrea să umplu zile. Aș vrea zile pline cu sens, pline cu de toate, pline cu ambiție. Aș vrea ca acele zile să mă facă optimistă, măcar acum. Dar nu știu cum că o fac. Nu mai găsesc o cale...nu mai e.

    Vreau să citesc... Da, chiar vreau! De multă vreme nu am mai citit ceva până la capăt. Au trecut luni de când ultima dată am rămas perplexă după ultima propoziție dintr-o carte. Vreau să citesc. Vreau să citesc ceva life changing, sau cel puțin ceva colosal... Vreau să citesc ceva. Dar ce?


P.S. muzica asta îi fantastică....