Și-i cu voi, la noi a venit Patriarhul!

Și cum să nu scriem despre asta? Mă ating de biserică, iar asta cică nu se poate. Astăzi la Chișinău a venit Patriarhul Kiril. Am aflat despre asta tot azi, așa că tare multe nu știu. Ceea ce știu și ce m-a indignat cel mai mult este prezența panourilor alea prin oraș și tot fastul de care a fost însoțită întâmpinarea acestuia. De parcă venea însuși Dumnezeu la noi.

Mulți acum o să mă facă necredincioasă și nu mai știu eu cum. Eu una nu văd de ce ar face-o. Nu sunt cea mai evlavioasă ființă de pe fața pământului, dar nici într-atât, încât să ajung în Infern. Mă duc câteodată la biserică, uneori că trebuie, alteori că am eu nevoie, dar se întâmplă destul de rar. Iată de ce sunt cam indiferentă de vizita Patriarhului la Chișinău, dar nu pot să trec cu vederea toate panourile cu mesaje de întâmpinare, tot luxul și toată zarva din jurul acestui eveniment. Și cel mai tare mă irită că peste tot, în orice reportaj, oamenii se tem să spună ceea ce cred, dau răspunsuri generaliste ca nu cumva să spună ceva rău legat de biserică.

Oare panourile cu mesaje de genul „Sanctitatea Voastră, Moldova Vă salută!”, ne fac un popor mai credincios? Care Moldovă e mai credincioasă, cea cu panou sau cea fără panou? Eu nu m-aș mira dacă vizitatorul nostru nici nu le-a observat, dar sunt destul de sigură că dacă ele nu erau, el nu era să le simtă lipsa. Cică clericii trebuie să fie simpli, modești, însă nu știu cum se face, dar sărmanii preoți mănâncă mai des icră roșie decât mine. Eu nu îmi aduc aminte să mai fi călcat cineva pe pământ moldovenesc, iar peste tot se fie instalate panouri cu mesaje de bun venit în două limbi. Încă-i bine că panourile astea conțin mesajul și în română, nu era ceva anormal dacă erau doar în rusă, așa ca să mai economisim ceva bani pe cerneală, să aibă ce pune cineva în buzunar pentru o lumânare în plus la slujba ce va fi oficiată de Patriarh.

   
Am impresia că de-ar fi să se întoarcă toți moldovenii ce au emigrat înapoi în patrie, tot nu ar fi întâmpinați cu atâta gălăgie cum s-a întâmplat azi. Eu când trec vama, ăla de-acolo se uită la mine cu acea privire de „Ce mai vrei și tu? Studentă? Droguri ai, dar țigări? Nu? Eh, iar nu mănânc ceva bun azi...”, și mai nu mă trimite înapoi de unde am venit. Nu că tare aș avea eu nevoie de altceva, dar sunt oameni care după ani de zile tot în Moldova se întorc și Moldova nu îi întâmpină cu atâta bucurie, Moldova pur și simplu îi ține aici, le cheltuie banii pe care i-au adunat până acum și îi alungă în grabă înapoi.

   
Iar despre credință, sunt sigură că cea mai mare parte a neamului nostru nu se duce duminică de duminică la biserică, că mulți nu știu „Tatăl nostru”, iar cea mai mare parte își aduc aminte de existența sărbătorilor religioase doar la Paști și Crăciun. Acum, unde-i credința, unde-i dreptatea? 

cum să răcești la 30 august? ultima postare din vara asta...

La Chișinău e mai degrabă toamna decât vara de vreo câteva zile, iar eu am simțit asta. Cum poți să ajungi la sfârșit de vară și să răcești, dar așa încât să te doară după cap și să îți pară că mai ai un pic și leșini?

Vara asta s-a terminat cu temperaturi neobișnuit de mici, iar eu speram să mai fie cald și să nu rămân atât de albă, că eu bani de Grecia nu am, chiar dacă acolo la ei încă e soare și bine, așa încât să te faci mai puțin sidefie. Corpul meu nici măcar scăldat nu a fost vara asta, nu mai vorbesc de stat la soare. Foarte sec, pentru o vară care a fost destul de caldă, e tot vina mea, dar ce să-i fac, că nu mai schimb nimic. Tot ce a văzut el a fost lucru și un pic de soare turcesc care mi-a ars umerii, doar atât. 

Țin minte că anul trecut, la 25 septembrie, umblam în sandale și asta a durat încă până la 10 octombrie, cred. Anul ăsta o să umblu în cizme sau cum? E foarte rece pentru luna august. Toamna ne-a luat pe neprins de veste, era tare grăbită, se pare că venea la mine. 

În fine, afară e tare, tare frig. Și mie mi-e la fel de frig. Îmi rămâne doar să beau mult ceai și să fac timpul să treacă cumva și mai repede. Asta-i tot pentru vara asta. Ea în sfârșit se termină! Eh... pe muzică tristă!

from back then to now - despre "fabuloasa" mea vara

Eu am două zile la dispoziție ca să mă trezesc cum vreau și când vreau, să beau cafea fără să mă grăbesc și să stau, să stau mult. Una din aceste zile a trecut, iar eu nu am făcut nici 50 la sută din ceea ce am scris mai devreme. Și asta pentru că nu mai știu să dorm pe îndelete, lumea nu mă lasă să stau, iar eu am prea multe de făcut ca să nu mă trezesc de bunăvoie și nesilită de nimeni la ora 5 dimineața, chiar dacă uneori îmi permit să adorm înapoi.

...pentru că azi afară plouă!

Au mai rămas trei zile și o să trimitem undeva departe vara. Eu o s-o trimit cu mare drag, deși pentru mine ea nu se termină aici, asta pentru că la mine ea a început mai târziu, iar facultatea revine abia din 1 octombrie. Nu știu cum e pentru alții, dar eu vreau la facultate și, mai ales, vreau să trec Prutul, așa cum am făcut-o cu aproape un an în urmă. Acum un an, când m-am văzut cu ștampila pusă în pașaport, în capul meu au început să apară imagini, dar niciuna nu mi-a arătat că te voi întâlni pe tine și că nu o să mai vreau în Moldova. Tot de ce eram eu sigură atunci e faptul că nu o să mă doboare dorul de casă, că poate nu am inimă deloc și sunt incapabilă de orice picătură de căldură sufletească, într-atât de lipsită de căldură, încât să nu las oameni în jurul meu, și mai eram sigură de faptul că ceva se va schimba. Astăzi, când mai am doar un pic până să-mi iau rămas bun de la acest loc, tot ce simt eu, sau mai degrabă sper, e că ceva se va schimba. Iarăși acel ceva. La 25 septembrie doar îmi voi reaminti de aceste trei luni, care au trecut de parcă ar fi fost 100 de ani, și știu sigur că nu o să le vreau înapoi.

Dacă ar fi să scriu ceva de genul My summer in review, probabil nu mi-ar lua nici 5 rânduri, și asta pentru că toată vara mea se rezumă la un job aiurea, o scurtă vacanță la Istanbul(aprope the good thing in here), efortul depus la Today, un dor nebun care încă mai are de crescut ceva timp și you, the good this is you and what this summer meant for us. 

Cam așa! După cum am zis, sâmbătă trimit această vară undeva departe și sper să nu o mai întâlnesc vreodată. 

up in the air

Mi-am văzut patriile de sus. Le-am văzut și nu am simțit nimic legat de ele. Am avut o oră de vreme în care niciuna din nostalgiile de mare patriot nu m-a atins. Azi mi-am dat seama că patrie e acolo unde sunt oamenii care contează, acolo unde sufletul tău e înconjurat de dragoste, și tot acolo unde poți să te râzi ca un nebun and people won't judge you.

Daah, eu am zburat azi pentru prima dată, și ca pentru prima dată, a durat puțin; atât de puțin, încât să nu reușesc să meditez ascultând muzică. Am privit orizontul o mare parte din timp. L-am privit îndelungat cu gândul că undeva departe, mult prea departe ca să pot reda prin cuvinte, unde orizontul arată la fel, se află inimioara mea.

Despre zbor? Zborul ca zborul, nimic foarte fantastic, doar nevoia de a mă rupe de realitate l-a făcut deosebit. Tot frumos despre zbor e faptul că acolo, sus, parcă și timpul zbura; el zbura repede, odată cu mine, iar eu aveam nevoie de asta. Toată vara am așteptat un asemenea moment, iar săptămâna asta va fi plină de așa momente, după care rutina își va lua din nou locul în viața mea pentru încă o lună, dar până atunci...

P.S. Chiar și de sus Moldova noastră arăta groaznic. Nu, nu e vorba des vederea propriu-zisă, ci de oamenii care pleacă să nu se mai întoarcă, de cuvintele pe care le au de spus despre o Moldovă, care este și a lor.  

eu mi-am pus Countdown to Happiness

Sună a disperare, dar eu am văzut asta la cineva pe blog și mi s-a părut așa de interesant, încât nu m-am putut abține. Și iată, aici în stânga stă numerotarea asta inversă, care se mai și mișcă mereu. Azi e 08.08, iar eu mă gândesc, poate dacă l-am pus azi, o să treacă timpul mai repede.

Eu mă trezesc în fiecare dimineață cu insecte în stomac, ca să nu spun fluturi, prea romantic pare pentru luna august. Beau dimineața doar ceai, nu am mai băut o cafea normală din sesiune, cred, și am impresia că asta îmi lungește zilele cu încă vreo două ore. Cu toate că nu am idee ce aș face cu insectele dacă aș mai bea cafea.

M-am apucat să citesc „Lolita” de Nabokov în format electronic și mi-am dat seama că, deși citeam, nu știam exact ce vreau să fac sau ce ar trebui să fac. Constat că vara, mai ales căldura, mă obosește, mă stoarce într-un asemenea hal, încât nu am chef de nimic. Dacă aș avea chef lucrurile ar fi altfel, însă eu stau într-o continuă stare de amorțire, stare din care mi-aș dori tare mult să ies, iată de ce mi-am pus și countdown.

În fine, asta nu e vara pe care mi-o doream, însă nu mai contează, e și ea pe sfârșite. I'll get my rewards later. Până atunci, rămân doar cu gândul la vara pe care mi-aș fi dorit-o și la un sfârșit de septembrie care să vină cât mai repede. Iar, despre vara aia din visele mele, ea e una cu multă căldură în suflet, nu afară, una cu multă dragoste, apă și flori.

summertime sadness

Pentru început, asta e cea mai lungă și plictisitoare vară pe care am avut-o vreodată. Da, e adevărat, summer isn't over, dar eu evit să mai sper la ceva foarte colorat pentru următoarele 25 de zile. Înainte aceste trei luni erau absolut diferite. Poate pentru că erau lipsite de griji, poate pentru că pentru mine exista doar Moldova sau poate pentru că atunci eram doar eu. Nu găsesc explicația adecvată pentru ceea ce am ajuns să numesc „vară” anul acesta.

Am oscilat între job și cărți zi de zi. Nu fără folos, dar destul de aiurea ca să simt cum se mișcă minutarul la fiecare 60 de secunde, lucru care nu e valabil când vine vorba de cărți, dar timpul petrecut la serviciu își face efectul pentru ambele, așa că nu prea simt diferența. Desigur, mai există și excepții, dar pe alea nu le menționez, că-s destul de puține, de aia și se numesc astfel.

În general, vara mea a început destul de trist, undeva la 14 iunie, în drum spre Chișinău, urmărind un răsărit străin, despre semnificația căruia nu știam nimic. Dar oare ar fi trebuit să însemne el ceva? Atunci fiecare mărunțiș avea un înțeles, iar eu încercam să mă țin de orice fir de ață care îmi promitea că lucrurile se vor schimba și că gândurile mele nu ar trebui să meargă pe căi atât de pesimiste. Însă erau atâtea argumente care susțineau contrariul. Anyway, răsăritul a rămas la fel de străin și la fel de singuratic, inima mea e undeva la șapte ore diferență de mine, iar eu sper că aceste 25 de zile vor trece destul de repede în așa fel, încât să nu le simt.

Între timp am ajuns să urăsc din ce în ce mai mult Chișinăul, iar într-o postare viitoare o să vă spun și de ce. Chișinăul ar fi trebuit să însemne „acasă”, doar că pentru mine „acasă” e în altă parte, undeva unde „acasă” nu e formalitate, ci o stare...

Atât pentru azi, eu mă arunc, undeva prin cărți!

Admitere în România. Nu faceți greșelile pe care le-am făcut eu!

    Pentru că s-a dat undă verde pentru admiterea la facultate în România, metodologia este deja publicată, iar locurile repartizate, am decis să vă dau un insight view a ceea ce înseamnă să faci o alegere cât mai bună în ceea ce privește universitatea, facultatea, locația...
    Anul trecut am stat și eu o zi întreagă lângă consulat, eram dornică să reușesc să predau actele în prima zi și să scap de griji. Eram în listă cu numărul 206, iar luând în considerare că totul a început abia către seară, nu știu prin ce minune, dar am fost ultima care a intrat să predea actele. Am înțeles mai târziu că nu era mare problemă dacă veneam chiar în a treia zi să aplic, dar... Nu am primit prea mult ajutor și nu am fost ghidată corespunzător ca să ajung, poate, într-un centru universitar mai mare, așa că mi-am dat seama mai târziu unde am greșit. Iată de ce am decis să fac o listă de indicații/sfaturi, puteți să le ziceți cum vreți. Poate am scăpat câte ceva, dar în mare parte asta e ceea de ce ar trebui să țineți cont când, la drept vorbind, vă alegeți viitorul:

1. Mergeți până la secția consulară cu două zile înainte, sau rugați pe cineva să o facă pentru dvs. Cu siguranță se vor face liste și la sigur o să vreți să vă înscrieți. Deși, puteți să vă scutiți de îmbulzeală venind în a treia zi când locul ăla e aproape pustiu.
2. Verificați din timp dacă aveți toate actele în regulă. Nu vreți să vă treziți că ați venit să depuneți și vă lipsește ceva. Întrebați de cei care deja au depus în anii precedenți dacă aveți incertitudini, deși în metodologie lista actelor este foarte clară. Pentru orice eventualitate, mai e și grupul Admitere 2013  unde puteți primi răspunsuri la întrebări. 
3. Analizați din timp repartizarea locurilor, nu lăsați asta pe ultima sută de metri. Decideți din timp pentru ce domenii de licență optați, și țineți cont că acestea trebuie să se încadreze într-un singur domeniu de ierarhizare.
4. Determinați-vă prioritățile. Ce ar vrea să însemne asta? Gândiți-vă bine ce vreți să faceți în viitor și alegeți un domeniu de licență pe care să-l fi analizat cap-coadă. Nu înscrieți în cerere un anume domeniu de licență doar pentru că acolo se oferă mai multe locuri sau pentru că vi se pare mai cool. Informați-vă despre perspectivele pe care vi le oferă domeniul dat și dacă o să vă puteți găsi mai târziu un job la noi sau în România. Și zic la noi, pentru că majoritatea studenților vorbesc mult despre un viitor colorat, dar până la urmă se întorc înapoi în Moldova. 
5. Informați-vă foarte bine despre fiecare universitate pe care o aveți în vizor. Care sunt departamentele? Este sau nu acreditată facultatea pe care o doriți dvs în cadrul acelei instituții? 
6. Unele facultăți nu au toate specializările și atunci ați putea fi duși în eroare de faptul că există în tabel un anume domeniu de licență. Astfel, vă puteți ciocni cu unele situații cum ar fi următoarea: Să zicem că vreți să faceți jurnalism. Logic este să aplicați pentru domeniul de licență științe ale comunicării. Dacă o să indicați în cerere Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, nu o să mai ajungeți să faceți jurnalism, pentru că la Bacău se face doar Comunicare și Relații Publice, nu jurnalism. Unele universități nu dispun de catedra jurnalism. Așa că aveți grijă! Accesați paginile web a universităților și analizați amănunțit facultatea de care sunteți interesați. 
7. Poate pare ceva neimportant la prima vedere, dar luați în considerare și locația. Pare banal, dar cu siguranță nu doriți să ajungeți la facultatea pe care o doriți, dar să fiți nemulțumiți de orașul ce găzduiește centrul universitar. 
8. Distanța de casă? Pentru mie ăsta nu a fost un criteriu și nu văd de ce ar trebui să fie. Până la urmă nu o să ai atât de mult timp să vii acasă, decât poate de două ori pe semestru. Să fim realiști, nu mai sunteți copii și e cazul să vă luați rămas bun de la cuibul părintesc. Nu vreau să par arogantă, dar e timpul să vă rupeți de la fusta mamei. Eu nu am fost acasă într-un an de studii decât de trei ori și nu am stat mai mult de 2 săptămâni. Până la urmă mi-am dat seama că nu mai stau acasă mai mult de o săptămână niciodată. După un an de studii în care ai fost independent, remarcile părinților și excesul de întrebări devin insuportabile. 
9. Fiți realiști! Nu visați la o minune! Fiți conștienți de notele pe care le aveți, analizați situația de la bacalaureat, iar dacă aveți o medie nu tocmai mare, atunci optați pentru centrele universitare mici unde se dau mai multe locuri și aveți șanse mai mare de a intra.
10. Nu vă feriți de centrele universitare care oferă mai puține locuri! Dacă aveți o medie rezonabilă, atunci riscați!  S-ar putea să regretați mai târziu că nu ați încercat. 
11. Nu fugiți după burse. Nu vă lăsați viitorul ghidat de o bursă! Dacă vreți să faceți studii de calitate, nu ăsta e criteriul după care trebui să vă orientați. 
12. Încercați să găsiți studenți care au intrat la facultate în anii precedenți pentru a vă informa despre anumite centre universitare. Obțineți informații obiective, că până la urmă nimeni nu o să spună ceva negativ despre universitatea la care învață, așa, din mândrie. 
13. Cazarea! Nu cred că asta ar trebui să fie mare voastră preocupare acum. Toate universitățile vă oferă cămin. Nu toate vi-l oferă gratuit, dar veți avea unde sta. Taxele de cazare variază, cei care au bursă se bucură și de taxe mai mici la cazare, mai rău de cei fără bursă. Majoritatea universităților cazează câte patru studenți într-o cameră, în niciun caz mai mult. Nu ar trebui să vă faceți griji în legătură cu acest aspect. 
14. Analizați foarte bine alegerile pe care le faceți. Nu vă leneviți să dați vreo căutare să vedeți care sunt părerile despre un centru universitar, aparițiile în presă, profesori, condiții. 
15. Citiți metodologia! 

    Cam așa stau lucrurile. Sper că nu am scăpat ceva din vedere. Și încă ceva: tratați acest lucru cu seriozitate. Nu luați decizii la întâmplare. Iar dacă nu aveți intenția de a pleca, dar vreți să vă încercați norocul în admitere, mai bine nu o faceți, sunt unii care își doresc cu ardoare să-și facă studiile peste Prut, iar voi s-ar putea să le răpiți unica șansă!