you just can't take things for granted... te anunț, nu ești centrul Universului!

     Pot să fiu egoistă și urăsc când oamenii cred că pur și simplu pot să facă intruziuni în intimitatea ta fără a cunoaște anumite limite. Fiecare om are o anumită graniță și nu contează cât de apropiați pot fi cei care încearcă să o treacă, această încercare nu poate fi admisă...
     Pentru mine intimitatea este ceva foarte prețios și nu îmi place când cineva crede că poate să o inunde, așa pur și simplu, de parcă viața mea este o baie publică fără taxă în care intră și iese orcine vrea. Nu sună egoist, nu sună banal și nicidecum nu sună prostesc, e mai degrabă adevărat, căci eu sunt sigură că nu vă simțiți OK când cineva pur și simplu nu vă mai oferă spațiu pentru a respira.
     Poate oi fi eu egoistă, dar nu mereu și nu cu oricine, totuși asta depinde de un anumit criteriu, pentru că nu poți să cunoști un om de două zile și să te bagi peste el. Există o serie de oameni care au acees la anumite părți din intimitatea mea și asta pentru că au bunul simț să nu facă abuz și pentru că nu încep să-mi dezgroape, fără careva inhibiții, fiecare colțișor de pământ din lumea mea.
     Nu-mi place să împărtășesc lucrurile mele personale cu toți, și mai ales nu îmi place să le împărtășesc cu cei care nu dispun de permisiunea mea. Sună a egoism, dar asta e. Dacă aș ști că persoana care o să se folosească la un moment dat de laptop-ul meu o să aibă bunul simț să-și facă treburile importante și să nu stea ore în șir de parcă aia ar fi mașinăria lui, atunci sunt totalmente deschisă spre o asemenea alternativă. Și mai e și culmea când începe să-ți cerceteze paginile personale de parcă ar fi la el acasă. Și mai e ceva de care am uitat, ceva care ajunge până la paroxism, pentru că nu-s cuvinte care ar arăta mai adecvat intensitatea gândurilor și a agoniei care fierbe acum în mine; când vrei să-ți folosești propria ta mașinărie în scopurile tale personal și încerci să-l rupi pe om de la activitățile lui, care durează deja de un secol, el ca orice moldovean adevărat, se supără.
     ...și probabil mulți ar zice că, „lasă, dragă, omul în pace, fii mai politicoasă”, însă, îmi cer  iertare, dar eu nu mi-am instalat la naștere scară de suit în cap, cel puțin am evitat să bifez pătrățelul care făcea referire la așa ceva; și pentru asta slavă cerului.

    P.S. în momentul meu de nervozitate apocaliptică, când am impresia că o să stric tastatura.