Cafea bătută, lapte și spumă, și o carte... așa era la Chișinău, așa erau diminețile. Și erau frumoase, chiar dacă erau de loner. Chiar și serile de forever alone erau specatculoase, sau poate eu eram tâmpită la cap, anyway... muzică, perete și Vika reprezentau seara perfectă de om debil și forever alone... Now, give me that nights, căci tot ce am aici e o ușă, pereții-s inaccesibili și muzica cântă prea încet.... Și nimeni nu îmi controla atunci acțiunile, și nimeni nu îmi cerea explicații prostești pentru serile mele deliberante...
Nu înțeleg de ce unii oamenii cred că au tot dreptul să mă controleze sau să-mi ceară explicații pentru ceea ce scriu sau fac, mai ales când treabă nu au cu viața mea... Eu nu asta am vrut să spun... Ceea ce am vrut să spun eu de fapt, e că azi e weekend, cu toate că la mine weekend-ul a început joi, din motive fondate...foarte fondate...
Posts
No comments:
Post a Comment